My own little blank page!

Cand vezi pagina goala e ca si cum ti se da o sarcina super importanta de facut. Si te gandesti: scriu eu, da' pentru cine scriu si de ce? Sa scriu ca si cum nimeni nu m-ar citi? Sau vreau sa fiu citita? De ce as vrea? De fapt, de ce sa murdaresc o hartie doar pentru a o murdari? Care imi sunt scopurile de fapt? Sunt indeajuns de indiferenta fata de lumea din jur pentru a scrie pagina si a nu publica ce scriu? Sau de fapt totul are o directie si un sens iar eu nu le urmez?
Bun. Si te intrebi pana iti dai seama ca nu are rost sa te incadrezi in nicio categorie (scrie ca sa fie citita, scrie ca se plictiseste, scrie ca sa se simta importanta, scrie pentru ea, scrie ca ii place sa se citeasca). Si apoi o lasi balta. Sau nu. Eu acum scriu si inca nu m-am decis asupra categoriei. Dar!!! Am un mare avantaj. Scriu pe o pagina ce nu are nicio legatura cu blogul. Nu pot sa scriu nimic pe blog pentru ca inseamna ca deja m-am incadrat in categoria: scrie ca sa fie citita sau sa o citeasca altii ce apoi sa lase comentarii. Clar punerea textului pe blog asta inseamna. Oricum ai da-o si ai coti-o, tot acolo ajungi. Eu as vrea sa fiu asa intr-un fel mai diferit. Sa scriu pe blog si sa ii las si pe altii sa citeasca, da' sa fie numai anumite persoane. Dar asta inseamna ca ma intereseaza prea mult. Si ce-i mult nu-i bine. Hai sa incercam sa gasim o motivatie altruista acestei intentii a mea de a scrie un blog. Poate astfel voi fi impacata cu mine insumi si cu ideea (cam ciudata mi se pare mie acum), de a-mi crea un blog. Scriu pentru a-i lasa si pe altii sa arunce un ochi asupra unor ganduri venite dintr-un creier. Poate ii ajuta. Poate dupa ce ma citesc au si ei niste idei super geniale (sau macar mini geniale). Nu stiu. Ceva, orice. Da' acum o dau in alt subiect: de ce citesc oamenii bloguri? Oh, no, I don't wanna go there!!! Hai sa spunem ca in domeniul asta sunt experta. Am citit zeci de bloguri, de toate categoriile, ador ideea, imi place sa 'arunc un ochi' (cateodata chiar si pe amandoi) si ador sa cunosc cate putin din cotidianul fiecaruia. Sunt de atata timp cititoare de bloguri incat mi-e incredibil de greu acum sa ma pun in locul celalalt. Locul ala de creatie.
Deci oamenii ce citesc bloguri au motivatii diverse si variate. Am vazut ce-i mai rau si ce-i mai bun in materie de comentatori si comentarii. Si ca urmare sincer mi-e frica de valul ce ar putea veni peste ce mazgalesc eu aici. Asa ca tot scriind imi dau seama ca nu pot da o motivatie altruista idei mele de a scrie un blog. Pana la urma oamenii citesc bloguri din atat de multe motive incat n-as putea in vecii vecilor sa presupun ceva in ceea ce le priveste. Motivele adica.
Sa continui, zic. In monologul meu interesant legat de crearea unui blog (al nustiucatelea). Il creez si gata. Ce o fi o fi ca doar nu am deadline-uri sau alte presiuni exterioare. Ah! Gata! Am gasit! Scriu blogul asta pentru ca astfel ma motivez sa pun pe hartie ce gandesc. La naiba....nu-i nimic altruist in asta....dar asta e un alt subiect....cat din ce facem noi este absolut altruist? Cu tristete spun ca nu multe...
Acum ar trebui sa dau un copy-paste pentru a intra definitiv si irevocabil in emisfera(sau semisfera sau doar sfera, in fine acolo) bloggereala (asta ca sa rimeze cu boreala).
Pai zic hai sa-mi iau ceva de papa, o haina groasa ca niciodata nu stii de ce fel de vreme dai, niste tigari si o bricheta si sa speram ca cine gazduieste emisfera asta are si un automat de cafea ca altfel scade in ochii mei.